„Evocare a duhului prieteniei dintre Creanga si Eminescu. Datorita lui Visan, Creanga traieste a doua oara, cu vitalitatea-i pantagruelica, cu buruienoasa-i si stihinica taranie, un Diogene in butoi, depozitar al intelepciunii neamului sau.(…) Atmosfera incetosata de fumul tigarii din camera poetului, povestitorul confesandu-se hartiei cu ochi scaldati in lacrimi, aburul sarmalelor aduse de tata Tinca tocmai cand - sunt descoperiri fericite.� – Tudor Caranfil – 2003 (Dictionar de filme romanesti)
